oameni.

Sunt departe de casa. Sunt departe de oamenii la care tin si in jurul carora mi am crosetat intreaga existenta. Sunt departe de tot ce e obisnuit si normal.

Rutina de acasa. Din cauza ei nu am putut sa vad niciodata in proportie de 100%  oamenii din jurul meu. A trebuit sa ajung la niste mii de kilometri distanta ca sa realizez ceva foarte simplu. 

Dumnezeule.. am descoperit ceva ce poti sa citesti pe toate site urile cu maxime profund spirituale. Am descoperit ceva atat de banal dar atat de intens. Am descoperit ca EU sunt facuta  din franturi din oamenii pe care i am cunoscut. Nu conteaza cat. Nu conteaza unde. Nu conteaza cum si de ce, daca a fost de bine sau de rau. Omul acela.. si a lasat o parte din el la mine. 

Tot din rutina s a nascut si revelatia. O rutina care se instaleaza oriunde ai multe de facut. Rutina aceea in care imparti in fiecare zi acelasi spatiu cu aceeasi oameni. Stii asa in mare ce si cum despre ei. Stii cum ii cheama.. banuiesti cam cati ani au.. ii judeci pe ici pe colo pentru lucrurile dubioase pe care tu nu le intelegi, care ti se pare ciudate. Te enerveaza cateodata pentru ca ei sunt altfel decat tine. Nu schimbi cu ei decat un “buna” sau un “pa”. Aparent nu te intereseaza prea mult persoana lor. Si intr o zi, te loveste. Iti dai seama ca dincolo de rutina in care te invarti fara sa apreciezi oamenii din jurul tau, dincolo de o usa care va desparte, e un om. Un om care face parte din viata ta fara ca tu sa vrei, fara ca tu sa stii. 

Intr un astfel de context, astazi, probabil am mai crescut nitel. Dupa un gest extrem de natural si extrem de simplu, mi am invatat lectia. 

O mica atentie din partea unui om cu care nu ai mare treaba, pe care il ignori in fiecare zi, dar care si a dat seama ca azi e o zi importanta pt tine, si a simtit nevoia sa te felicite si sa se bucure alaturi de tine, tocmai acest gest te face sa tresari si sa iti dai seama cat de mult inseamna oamenii din jurul tau.

Mi au dat lacrimile cand am vazut pe usa  colegei de apartament lipit un plic. Pe plic scria numele ei.. cu niste litere inghesuite si scrise la repezeala.

EL, care a scris felicitarea din plic, cand a vazut o de dimineata, nu stia ca azi pentru EA e o zi mare. Pentru ca EI nu vorbesc prea mult. Impart aceeasi casa de 3 ani, dar nu se cunosc dincolo de un zambet si un salut politicos. Si totusi, azi, pentru ca EA era grabita si agitata din cauza acestei zile importante, EL a indraznit sa o intrebe ceva dincolo de obisnuitul salut. “Azi e o zi speciala?” a intrebat EL. “Azi e ceremonia de absolvire “ a raspuns EA. EL a zambit si a felicitat o. Nimic neobisnuit. 

EA a plecat sa sarbatoreasca ziua mult asteptata cu oameni dragi. 

EL... a fugit pana la magazin sa ii cumpere o felicitare pe care i a scris niste ganduri bune. Doua randuri. Din suflet. A pus o in plic si l a  lipit  pe usa. 

Cata bucurie pe chipul ei cand a gasit plicul. Nu se astepta. S a bucurat ca un copil. Acum probabil l a vazut pe EL cu adevarat. Dar...EL a fost acolo tot timpul.

Ce oameni minunati ne trec prin viata, oameni pe care nu avem ocazia sa ii descoperim decat prea tarziu. Cate amintiri am adunat de la fiecare om in parte in toti anii astia. Indiferent de locul in care i am cunoscut, indiferent cat am apucat sa ii cunosc, indiferent cat i am displacut sau placut. Fiecare e acolo.. undeva..  of.

arta de a saluta

sfat: inainte sa iesi de casa.. cand arunci o ultima privire in oglinda pentru a ti aranja parul... zambeste.... si spune un "BUNA". exerseaza. e greu. stiu. in special cand esti obisnuit sa fii acru si sa nu stii sa spui acest cuvant foarte des. e greu sa faci ziua mai buna unui om cu care nu trebuie sa fii prieten ca sa ii zambesti si sa spui "buna" :)

e posibil sa fie greu la inceput sa zambesti in acelasi timp cu buna. da l incolo de zambet. mai asteptam. pana atunci.. de dragul celor 7 ani de acasa, incearca sa spui buna oamenilor cu care ai petrecut/petreci/vei petrece mai multe ore pe zi intr o perioada din viata ta.

incearca si tu. chiar acum. e gratis! ;)

moldo-romanii, spaima Europei.

in ultimele zile in presa a aparut o mega stire despre cum moldovenii de peste Prut iau cu asalt Europa, si nu oricum, ci pe cale, bineinteles, infractionala.
citind in Adevarul un articol care reda ce au scris inaptii de italieni sau superficialii din Regatul Unit, pentru care in alt context as fi avut un respect deosebit, am simtit o puternica dezamagire si revolta in acelasi timp.
Daily Express si Il Giornale se simt maxim amenintati, dar absolut maxim, ca tarile lor vor fi asaltati de moldoveni care vin peste ei nene sa ii taie pe strada.

Nu prea ai cum sa intelegi ce inseamna Republica Moldova decat daca te duci sa vezi cu ochii tai. Nu ai cum sa intelegi de ce vor toti moldovenii sa plece in strainate sa munceasca, decat daca te duci in Moldova sa vezi cu ochii tai in ce mocirla se zbate omul de acolo. Daca vii dintr o lume civilizata te sperii de saracia si mizeria in care e obligat sa traiasca moldoveanul. Da, oamenii de acolo sunt obligati sa traiasca cu maxim 100 de euro pe luna, pentru ca nimeni nu ii ajuta in niciun fel.

Chiar daca exista o faimoasa Uniune Europeana formata din tari ce poarta de zeci de ani masti de pacifiste si luptatoare pentru drepturile omului, Republica Moldova este dur sanctionata si condamnata la moarte tocmai de cei mai drepti si mai impartiali dintre europeni. Europeni carora necontenit, atat Romania cat si Republica Moldova le trimite periodic de la medici, olimpici, profesori pana la femei de serviciu, constructori etc, oameni muncitori, harnici, despre care insa nimeni nu zice nimic.

Toata lumea critica Romania pentru faptul ca acorda cetatenie romana moldovenilor. Prieteni, moldovenii, va convine sau nu, sunt romani care si au pierdut abuziv cetatenia candva demult. Ei, comparativ cu alte natii, REDOBANDESC cetatenia romana, nu o dobandesc. Iar aceste alte natii, care habar nu au nici limba romana, nici nu le pasa de istorie, cultura sau orice altceva ce tine de Romania, dobandesc cetatenia romana in cateva luni, pe cand moldovenii, cu acte clare ce dovedesc faptulo ca bunicii si strabunicii lor au fost romani, care vorbesc aceeasi limba, care au aceleasi obiceiuri, trebuie sa astepte cetatenia ani de zile.
De ce?
Pai pentru ca spre deosebire de faimosul Regat UNIT, Romania, si ea candva regat nu a fost unita. Si nici nu e unita. Si astazi ,auzi oriunde comentarii jignitoare fata de cetatenii Romaniei facute chiar de alti cetateni. In consecinta romanii sunt dispretuitori fata de oricine.
Fata de moldovenii din R. Moldova au un dispret mai special. De la bancuri pana la atitudini xenofobe, daca esti moldovean,in Romania, s-ar putea sa-ti vorbeasca urat chiar si o autoritate statala. Prostii au texte prefabricate, pe care le-au asimilat cuvant cu cuvant de la alti prosti, de genu : "Moldovene!" sau " veniti din Moldova sa ne luati noua pensiile". exemplu :

Liviu20.Jul.10-21:15hs

"Stati sa vedeti ce bine o s-o ducem cu totii cand cei 3,5 milioane de "frati" de peste Prut vor cere pensii, ajutoare sociale, indemnizatii pentru copii. Odata ce le acrozi cetatenie acestori oameni, trebuie sa le acrozi si drepturile de rigoare. Daca planul lui Basescu va reusi, ne vom prabusi in hau cu Moldova de gat, sarbatorind reintregirea fara sa ne dam seama decat a doua zi ca suntem kaputt"

Pisi draga, cum sa iti explic eu ca "fratii" tai de peste Prut nu sunt ca tine sa stea acasa si sa astepte ajutor de somaj chiar daca au posibilitatea de a munci, sau sa se pensioneze anticipat ca s -au saturat sa se duca la munca. Fratii tai aleg sa-si lase copiii acasa si sa se duca ani de zile in Europa, nu sa fure, nu sa dea in cap, nu sa se prostitueze ci sa munceasca!
Ar veni sa-ti arate si tie, draga frate, cum lucreaza un moldovean, aici in Romania, dar vezi tu, moldovenii sunt catalogati drept prosti si handicapati din start, de aceea prefera sa plece undeva unde nimeni nu comenteaza cand aude ca sunt din Rep. Moldova.

„Bucureştiul se gândeşte să‑i facă Uniunii Europene cadou o ţară invizibilă şi nedorită", comentează jurnaliştii din Peninsulă referindu‑se la Republica Moldova, adăugând că unii dintre cetăţeni vor îngroşa numărul infractorilor.

O tara invizibila si nedorita!..... pe sistemu : MURITI CACATILOR!!! MURITI LA VOI IN TARA SI LASATI-NE CU PROSTIILE VOASTRE!! VRETI SA MUNCITI? SAPATI-VA UNII ALTORA MORMANTUL!

mda.

despre fete pentru fete

ai o carte noua. noua pentru tine. d abia ce ai cumparat o/imprumutat o/inchiriat o/etc. ma rog. e treaba ta cum ai facut rost de ea. sa zicem ca e o carte foarte tare, unica pt tine.. n ai cum sa mai gasesti una la fel oricat ai incerca.

bai si cum esti asa entuziasmata de ea, cum o mangai tu asa ca un copil indragostit de noua jucarie, cum iti place la nebunie sa te uiti la ea spunandu ti : " bai in sfarsit... o carte perfecta! si e numai a mea!!... a mea!!" ZBANG!

te loveste o idee. prietene.. carte ca asta sigur nu mai are nimeni... dar... o mai fi citit o cineva inaintea mea? i o mai fi aflat cineva secretul? hmm... vrei sa stii daca cineva a reusit sa o deschida inaintea ta..

primul pas tampit e cel in care afli intr adevar ca da.. cineva inaintea ta a fost acolo.. a mangaiat o ca si tine.. a fost indragostita la fel de mult...de ea... a savurat o la fel cum o faci si tu.

al doilea pas si mai tampit... e cel in care afli ca defapt si cartii i a fost bine in alte maini. ca si ea s a deschis cu mare placere la atingerile alteia. ca si a dat cumva o parte din suflet unei cititoare inaintea ta.

cel mai tampit pas bineinteles.. e cel de al treilea.. in care deshizi coperta si vezi poza "FOSTEI" cititoare.. o vezi asa..bucalata.. uratica.. tarancuta.. hmm..

nu ar trebui sa ai niciun fel de remuscare in momentul ala.. ca doar la tine e cartea acum.. indiferent de mangaierile consumate in trecut, indiferent de sentimentele trecute sau prezente... e acolo.. e in mainile tale.

pe tine te suna sa ti spuna "buna dimineata".. pe tine te strange cu pofta in brate.. pe tine te alinta.. pe tine te pupa si ti spune "o sa mi fie dor de tine". e cartea ta acum

deci sa trecem peste capitolul FOSTE si acum sa ne bucuram de carte.. :)

cum functioneaza un suflet

refuz sa cred ca sufletul este ac lucru cu creierul. refuz sa cred ca ACELE stari pe care le simti clar altfel in tine sunt legate de creier si de substantele lui care se combina. refuz.

stiu sigur ca undeva in mine exista o cutiuta. eh. si acolo..departe de creier...departe de inima... departe de oameni...departe de orice...... in acea cutiuta ..mai sta bineinteles o cutiuta. o cutiuta rosie. da. neaparat rosie. si e o cutiuta de cadou. e un cadou primit de la viata, cadou numit suflet.

e o cutiuta goala...si totusi atat de plina. E ceva in ea pe care nu ai cum sa l atingi si totusi poti sa-l pui in altceva. nu ai cum sa l vezi si totusi stii ca exista. nimeni nu stie unde e si totusi ar putea sa ti l raneasca atat de usor. nu l vei gasi in viata ta si totusi poti sa il pierzi. suspect lucru acest suflet.

descoperi ca ai suflet la o varsta frageda. atunci deschizi cutia pentru prima oara. pare atat de mica dar e atat de incapatoare.

incepi sa aduni tot felu de lucrusoare in ea. la inceput e o cutie de depozit. pui in ea tot felu de tampenii. n ai cum sa intelegi ce i cu ea.

trece timpu apoi. cutia de depozit din tine se transforma incet si incepi sa simti. incepi sa i simti importanta. incepi sa simti...... simti pentru prima oara in tine fiorul dragostei. simti pentru prima oara gustul dezamagirii..poate si pentru a doua oara. simti cum ti se rascoleste cutiuta si cum se sifoneaza la un simplu gest al cuiva. simti. simti toate astea pentru ca nu stii sa o protejezi. nu stii. nu inca.

dupa ce ti au sifonat cutiuta incepi sa stii cum sa ai grija de ea. doar e cea mai valoroasa cutiuta de cadou pe care ai primit o in viata ta.

in fiecare zi descopar niste reguli. probabil se aplica numai cutiutei mele.
am invatat ca:

1. in momentul in care arati unei persoane ca ai o cutiuta... o sa vrei sa ii arati cat de frumoasa e. apoi o sa vrei sa ii arati ce e inauntru. mare greseala. acel cineva ti o va sifona cu siguranta.

2. aceasta cutiuta este mancacioasa. vrea sa bagi in ea tot timpu cate ceva. chiar in fiecare zi. are nevoie de ceva. orice. un zambet. o vorba. un soare. un pisi. un sarut. un ceva

4. atunci cand plangi din suflet este cel mai dureros plans ever. uiti de creier. de inima. de tot. te doare efectiv tot corpu. simti cum aerul care intra in tine se agata de tine..pe dinauntru si refuza sa iasa afara. simti cum ceva in piept..pe mijloc...te macina... si tremuri. da. trist. si... plangi din suflet de maxim 3 4 ori in toata viata ta...deci... enjoy.

5. uneori cutiuta se inchide. se inchide pe perioade nedeterminate. poate dura o saptamana (minim) pana la ani. si nu depinde de tine daca vrei sa o mai deschizi sau nu. depinde de el...de suflet. sau intr o varianta moderna depinde de un el care sa stie ce sa i spuna cutiutei ca sa se deschida din nou.

3 lipseste.

nu inteleg

nu inteleg cateva chestii in viata:

1. nu inteleg o faza. esti in club. saaau esti intr o cafenea..saaau ceva de genu. iti bei silitor sucul sau ce iti bei si la un moment dat vine momentul. urat moment. chiar foarte. trebuie sa abandonezi o discutie, o situatie, o prietena pentru o alta situatie. urgenta de data asta. trebuie sa faci pipi. e greu.. pana la urma nu mai suporti stresul si te ridici.

ajungi la baie. faci pipi. in timp ce faci pipi te uiti in jur...na.. doar ce sa faci. si vezi pe usa un anunt. ti se pare normal sa l citesti. si acolo scrie cu litere maaari si negre o rugaminte a cuiva care iti multumeste insistent. cineva te roaga ca dupa ce folosesti hartia igienica sa nu o arunci in wc ci in cosul de gunoi. hm. ok. ti se trezeste constiinta. asta vrei sa faci. doar si tu vrei o lume mai civilizata. folosesti hartia. te uiti in imediata stanga. te uiti in imediata dreapta. nope. nici urma de cos. dar stai. il vezi. e in celalalt capat al camarutei. sunt vreo 4 pasi buni pana acolo. esti intr o dilema. ce faci? te duci cu pantalonii si chilotii adunati la genunchi in pasul pinguinului cu hartia in mana pana acolo? hm.. bine hai. dar stai!!! cosul are capac! si pe langa capac are si pedala care trebuie apasata ca sa ridice capacul. :

tragi apa. te speli pe maini. nu ridici ochii din pamant pana ajungi la masa. speri ca data viitoare sa fie un cos undeva in imediata stanga sau imediata dreapta care sa fie fara pedala!!!

concluzia: nu inteleg de ce pun oamenii cosul cu pedala departe de tine sau langa tine, dar in asa fel incat nu ai cum sa ajungi sa apesi pedala!!

2. nu inteleg reclama de la Coca Cola cu Duffy. bun. ea e super tare. o avea 2 melodii supertari. megahituri bla bla. dar care i faza cu sticla de cola pe care o ia in mana in culisele unui concert si se urca pe o bicicleta si canta fals " i just wanna be meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee"
si se plimba prin supermarket pe bicicleta si se intoarce la concertul ei desigur si lasa sticla de cola si... ? a? care faza? e ideea ca o cola light te face idiot in timpu liber sau ce?

iar azi in baie..bineinteles ca tot in baie! o poza cu ea. avand acelasi zambet tamp si privire pierduta stand intr o pozitie chinuita si bineinteles cu o sticla de cola in mana.. si langa ea scria : " nu sunt perfecta. sunt doar eu."
asta m a bagat in ceata si mai rau. nu inteleg.

3. nu inteleg de ce o tolereaza tooooata lumea pe Monica Columbeanu???? cine e Monica Columbeanu??? ce a realizat??? oriunde se duce isi permite sa vorbeasca cu toata lumea la misto. isi permite sa plece din emisiuni. isi permite sa ia la misto oameni la emisiuni de maxima audienta. isi permite sa spuna ca ea munceste!!!!!! : "de Paste mai mult am muncit decat m am odihnit. Am filmat pentru emisiunea mea" OMG Fataaaaaaaaaaaa!!! sa nu te omori dracului cu munca cu emisiunea ta de cacat in care practic porti un biet cameraman peste tot cu tine sa vada toata natia ce viata misto ai si cum in sfarsit ai invatat si tu sa zici "hello. how are you? fine,thank you." in engleza.

ha. da. si a intrebat o Maruta la o emisiune daca barfa cum ca ar fi gestanta iar a pornit de la ea. daca e doar un joc de imagine. pfaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai. ptiu dracia dracului!! ce sa enervat. a ridicat din spranceana si cu cele 8 clase ale ei pe bune, a raspuns : "daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. sigur. alta treaba n am eu acum decat sa fac dastea. sa stii ca pot sa ma fac cunoscuta si prin alte metode. " o spusese la modu : sunt o tipa atat de inteligenta si pot dracului sa mai scot o teorema ceva, o carte. sa ma aprecieze lumea pt ceea ce sunt.

draga tuta. vezi ti de gaurile tale. alea prin care se filmeaza scene fierbiti dintre tine si iri. vezi ti de cartea bunelor maniere pe care ai invatat o pe de rost. vezi ti de betele alea din lipia pe care o ai pe post de fund si lasa Romania sa respire. tine ti basinile acasa.

va urma pe masura evolutiei mele.

amintiri.siropos.

deschid sifonierul. in spatele hainelor gasesc asezata cuminte pe raft o cutie. o cutie mare. albastra. e grea. o scot cu grija sa nu daram ceva. o asez pe pat.

ridic capacul pe care e desenata corabie. draguta cutie. in cutie sunt asezate albume. albume vechi, albume mai noi.... niste poze obraznice pe care nu am apucat sa le clasez de cand cu fotografiile digitale stau stinghere pe fundul cutiei.

cautam o poza. am gasit o dupa ce am cercetat toata cutia cu albume. soarta a facut ca acea poza sa fie tocmai in ultimul album care mi a cazut in mana. datorita ei mi am retrait o parte din viata. o parte mica si selectiva ce i drept.. dar draguta.

pozele de cand eram bebelus m au emotionat mereu. ma uit foarte atent la poze si ma vad acolo. eu. o eu care nu seamana decat vag cu mine. o eu mica si draguta. un ghemotoc mic cu ochii mari si curiosi. mereu mi am dorit sa ma tin in brate pe mine. mereu am incercat sa ma pun in pielea celor care mi au facut poze ca sa pot sa ma vad cu ochii mei pe mine. din pacate nu se poate. totusi ma bucur enorm ca exista poze. ma bucur ca au fost inventate. ma bucur ca acum pot si eu, o nostalgica a vremurilor apuse sa ma vad pe mine in diferite ipostaze.

deasemenea ii vad pe mama si pe tata. mult mai tineri decat sunt acum. niste lacrimi urca in sistem si tocmai coboara pe exterior. incerc sa mi aduc aminte cat de fericita eram atunci. acum fericirea are alt gust.

gasesc poze din generala intre cele mai bune prietene de atunci ,cu care acum nu mai tin legatura aproape deloc. si totusi.. ne au legat atat de multe nazbatii... atat de multe barfe de fetite mici si proaste. nu. timpul si a spus cuvantul. fiecare si a vazut de drum. dar au ramas pozele. dovezi ca undeva, candva a fost o prietenie .

urasc ca de prin liceu pozele digitale si au spus cuvantul definitiv. imi place sa pastrez multe poze in calculator, dar parca nu e la fel ca atunci cand scoti cutia cea verde plina de praf si rascolesti cu mainile tale in amintiri de tot felu.

amintirile. e amuzant procesul asta al vietii. ceea ce odata ti se parea atat de important acum nu inseamna nimic. de ce nu pastram un loc pentru fiecare moment important din viata noastra? de ce din ditai creierul si ditai corpu nu putem sa folosim decat foooooarte putin ca sa pastram tot prin ce trecem in viata?

ce bine ca exista poze. amintiri dulci amintiri.